Ciorbă de fasole – Bunicuța din Făgăraș

Sunt născută în 1951, aici unde trăiesc acum, în casa părintească, în Sona.
Eram vreo șase-sapte copii în colțul ăsta și ne jucam foarte frumos.
Dintotdeauna mi-a plăcut să fiu nănașă, să-i conduc, să fac mâncare.

Luam conserve goale.  Într-una puneam var și ziceam că e făină, într-una cărămidă pisată și ziceam că e paprică. Ziceam că facem mâncare, ne jucam.
Ne făceam și piață. Pe scândura de la car înșiram toate legumele din grădină și ziceam că le vindem.
Și-apoi venea o vecină și zicea: 'Bună ziua! îmi dați și mie un..'să vorbim și noi domnește… 'un "pilogram" [kilogram] de zahăr.'

M-am măritat de tânără, la 20 de ani. Cum m-am măritat, am început să fac mâncare.
Prima vizită pe care am avut-o a fost a soacrei care a venit de un "Rosale" [Rusalii].
Zice [soacra]: "Ioai mamă, ai făcut zamă de salată și Gheorghe nu mănâncă, de-aia!"
Zic: "Eu nu știu, dar zic că eu am făcut și a mâncat."
No, am mâncat [și după aia...], ea zice: "Ioi Gheorghe, da’ tu mănânci zeama din asta?"
zice: 'Asta-i bună mama!' [rade] 'Îi bună, de-aia o mănânc.'

Ciorba de fasole e o mâncare care se face cu răbdare. O înmoi, o dai într-un fiert, îi arunci apa o dată, de două ori , Întâi pui ceapa, uleiul, morcovul, albitura…
La ciorba de fasole, întotdeauna, că o faci cu carne, că o faci de post, îi trebuie albitură.
Apoi pui pastă de bulion, suc de roșii  peste fasole.
La noi se face și cu prune uscate.

În viață trebuie să te chivernisești. Cauți să faci mâncare de multe ori nu ce-ai vrea. Trebuie să faci mâncare cu ce-ai în cămară, ce-ai în frigider.
Trebuie să ai de lucru ca să nu ai timp de altceva. Trebuie să faci treabă.
Aceasta a fost povestea bunicii Marioara.