UN PROIECT DOCUMENTAR CU POFTĂ ȘI DOR
Mulțumim, Buni, pentru prăjituri.
Mâinile Bunicii frământă încet, fără grabă.
Ochii ei măsoară din privire, nu din cântar iar timpul se topește în miros de vanilie și foi cu miere.
Prăjiturile nu sunt doar deserturi, ci felul în care ne amintim de copilărie, de duminici și de acasă.
Cu greu mai găsim acea răbdare care transformă făina în amintiri.
Mai sunt bunici care plămădesc, care pun suflet în fiecare foaie, și care, între două tăvi de cornulețe, îți mai spun o poveste. Despre viață, despre iubire, despre rostul lucrurilor simple.
Aceste povești nu se scroll-ează. Se ascultă. Se simt. Se duc mai departe.
